Ponturi Sigure Pentru Pariuri Sportive


100% Transparent Betting System and Sports Picks

vineri, 7 februarie 2014

Glutenul nostru cel de toate zilele



Atunci cand a tradus in Biblie rugaciunea "Tatal Nostru", preotul Cornilescu a folosit cuvantul "paine". Textul original din limba aramaica se refera la hrana. Graul nostru nu mai este ca si graul romanilor (spelta) sau ca cel al egiptenilor (kamuth). Acestea au un continut mult mai mic de gluten. Intre timp grâul a fost intens hibridizat pentru a deveni mai rezistent la boli și mai productiv. Nu poți câștiga nimic dacă nu pierzi ceva. Costul plătit a fost reducerea nutrienților și modificarea unor proteine,  glutenul fiind una dintre ele. El este foarte lipicios și greu de digerat, se depune pe intestine și cauzează constipație, fatulenţă, moleșeală și chiar depresie. Ba mai mult, hibrizii actuali conțin mult mai mult gluten. Se produce un volum mai mare de aluat cu o cantitate mai mică de făină.
Nu mică mi-a fost mirarea când am descoperit în căutările mele  o lista lungă de simptome cauzate de intoleranţa sau alergia la gluten:
 
·         sindrom metabolic;
·         prediabet sau diabet zaharat tip II corelate, sau nu, cu hipertensiune arterială;
·         obezitate sau acumulare de grăsime abdominală;
 
·         supraponderalitate rezistentă la dietă; 
·         balonare, flatulență, hiper-aerocolie, jenă dureroasă în zona ficatului, vezicii biliare sau flancul drept;
·         sindrom de colon iritabil, diaree, alternantă diaree/ constipație  (mai ales la copii);
·         dezechilibre hormonale în sfera sexuală, sindrom premenstrual dificil, infertilitate feminină, avorturi spontane și mai ales infertilitate masculină prin tulburări ale spermogramei;
·         anemie sau tulburări în metabolismul calciului (osteoporoză, osteopenie, debilitate osoasă, rahitism, spasmofilie); 
·         tendința la fracturi, carii dentare precoce;
·         hipercheratoză papilară, afecţiune care constă în apariția unei “pieli ca de gaină”;
·         alergii precum astmul bronșic, rinitele alergice;
·         simptomatologie neurologică, psihiatrică și vegetativă precum: alterări ale stării sufletești, anxietate, depresie, iritabilitate, tulburări ale ritmului somn-veghe, amețeli, depresie și autism.
·         sindrom de oboseală cronică;
·         dureri frecvente de cap, migrene, sindroame de tip fibromialgic, dureri articulare (degete, genunchi, șolduri);
·         existența unei boli autoimune (lupus, psoriazis, scleroză multiplă), dar a și inflamațiilor articulare repetate fără diagnostic de autoimunitate; 
·         sindrom inflamator cu fibrinogen și chiar proteină C reactivă mărite.

Oricum merită să încercați 3 săptămâni o dietă fara gluten (făină de grâu sau orice altă cereală cu spic)  După cele 3 sapatamani în care v-ați observat atent nivelul de energie, calitatea somnului dar și confortul psihic, incepti să mâncați iarăși normal, pentru a putea face o comparație. Abia apoi sunteți ''liberi'' să alegeți cu adevărat.

Alergiile apar de obicei atunci când molecule mari de polipeptide (mai mulți aminoacizi legați) ajung în sânge iar corpul îi percepe ca pe nişte invadatorii străini (asta pentru că este o proteină și noi nu ar trebui să absorbim proteine ci aminoacizi simpli). Intoleranța este ceva cu totul diferit. Există oameni care nu pot purta inele, ceasuri sau  lănțișoare din anumite metale, pentru că la contactul cu pielea se produce un fel de eczemă sau alergie de contact. Ca să înțelegem mai bine, închipuiți-vă că am face un test de sânge pentru a depista dacă suntem alergici la
mătrăgună (o buruiană otrăvitoare). Nimeni nu ar avea un rezultat pozitiv, întrucât nu ajunge în contact cu corpul nostru zilnic. Dar vă garantez că toți am fi intoleranți la mătrăgună pentru că această plantă produce și eliberează o toxină pentru a se proteja de dăunători și insecte. Iar la contactul cu pielea vor apărea iritații.
La fel se întâmplă atunci când consumăm alimente la care nu suntem alergici, ci doar intoleranți. Ele  declanşează o intoleranță de contact. Nu trebuie să  absorbim substanța ca să reacționăm la ea.
Contactul nu trebuie să fie neapărt cu pielea, ci poate fi cu intestinul. A avea ceva în intestine este exact ca și când am ține ceva în pumn.  Când alimentele străbat intestinul, ele nu au ajuns încă să facă parte din noi. Urmează să fie  absorbite, abia apoi devin parte integrantă a celulelor noastre. Oamenii testați pentru alergii la gluten și cereale de obicei nu sunt alergici, dar cu siguranță sunt intoleranți la ele.
Enzima pepsina - care digera proteina din cereale - poate lucra doar într-un mediu foarte acid, cu un pH de aproximativ 1,5-2. Dacă nu avem acest mediu acid în stomac, pesina nu va funcționa cum trebuie și nu vom digera corespunzător nicio proteină din  cereale (grâu, ovăz, orz) dar nici din ouă, peşte sau alte alimente bogate în proteine, adică proteinele  nu vor putea fi “rupte” până la nivel de aminoacid simplu.  Proteinele nedigerate pot provoca o reacție alergică în urmă contactului cu microvilii care sunt pe celulele din intestinul nostru. Ca să înțelegem mai bine acești microvili, să ne imaginăm o celulă  cu un fel de ”păr zburlit” (microvili), unde jumătatea de jos a celulei se află în contact direct cu vasele de sânge, iar partea superioară –cea “cu păr” - în interiorul intestinului. ''Parul'' absoarbe nutrenţii, și apoi prin celulă ajung în fluxul sanguin pentru a fi purtați în ficat și de acolo la toate celulele corpului nostru.
Când acele proteine nedigerate (glutenul și gliadina) se ating de microvili, corpul produce o inflamare a lor, pentru că nu vrea acea proteină străină în sângele nostru. În urma contactului, microvilii se comportă exact cum s-ar comporta pielea noastră în urma contactului cu mătrăguna. Se inflamează şi astfel se reduce drastic suprafața lor de contact făcând absorbția foarte dificilă, atât pentru proteinele nedigerate, cât și pentru nutrienții buni cu moleculă mare (Omega 3, colesterolul, mineralele). Chiar dacă se mai absorb cât de cât nutrienți ''buni'' acei nutrienți nu vor mai intra în fluxul sanguin. Destule molecule de gluten vor ajunge totuși în sângele nostru prin ''joncţiunile strânse'' - un fel de ''ciment'' care ține celulele (enterocite) lipite una de cealaltă, și prin care teoretic, nu ar trebui să  treacă nimic. 
În cazul boli celiace, microvilii practic mor - datorită întreruperii alimentării cu sânge - şi se poate pierde 20-100% din suprafața absorbabilă. În cadrul autopsiilor, se poate simţi la atingere de către chirurg interiorul intestinului care, în porţiunile cu intoleranţă la gluten, este întărit și cicatrizat, fiind foarte asemănător cu o bătătură. Aceste zone nu apar toate în același timp. Spre exemplu, bebeluşul devine sensibil la gluten și pot apare colicii dacă mama nu digeră bine glutenul. Ne mai putând să îi atingă burtica, fără să producă dureri, mama presupune că pruncul nu mai tolerează laptele ei și îi dă să bea lapte praf. În urma acestei schimbări, lucrurile par în regulă pentru o perioadă, dar atunci când bebeluşul va trece pe alimentaţia cu mâncare solidă, procesul va reîncepe. De ce? Pentru că, în timpul alăptării, a fost sensibilizat la acest gluten (din laptele mamei) și a deprins o atare intoleranță la gluten.
 Intestinul are o memorie, reacționează de acum la gluten iar odată ce microvilii se inflamează alimentarea cu sânge se obturează şi apar “petice” pe interiorul intestinului. Fiecărui “petic” îi va corespunde o boală. Celiacă, colon iritabil,  boală Chron. Apoi copilul ajunge la vârsta de 5 ani și dezvoltă inexplicabil diverse iritații sau astm. Când intestinul se deteriorează, începe să nu se mai absoarbă corespunzător colesterolul și acizii grași esențiali, pentru că ace,ti nutrienţi sunt molecule mari și complexe și nu pătrund printr-un intestin deteriorat.
Colesterolul este un nutrient esențial pentru că formează învelișul exterior (membrana) al fiecărei celule a corpului nostru. Din el se fac 95% dintre hormonii steroizi  (testosteron, estrogen, progesteron).  Colesterolul este, de asemenea, materia primă pentru mielină - izolatorul sistemului nervos și al creierului. 75% din greutatea creierului este dată de mielină, iar mielina este aproape 100% colesterol.  Dacă cunoașteți pe cineva cu nivelul colesterolului total de 90 mg/dl fără medicație, acea persoană poate avea o suferinţă a intestinului de tip: boală celiacă avansată, Chron, inflamații sau colon iritabil. Singurul fel în care nivelul colesterolului poate ajunge atât de scăzut, este dacă se iau medicamente sau dacă respectivele persoane au o problemă mare de absorbție. Mulţi doctori susțin că un nivel al colesterolului total sub 220 este periculos. În jurnalele medicale, se regăsește faptul că limitele colesterolului  au fost coborâte intenționat de la an la an,  pentru ca un număr tot mai mare de medicamente anticolesterol să poată fi vândute.
Din păcate, medicii rar fac legătura între sindromul colonului iritabil și intoleranța la gluten, deşi aceasta poate fi cauza reală a suferinţei.
Toate simptomele intoleranţei la gluten se înrăutăţesc în perioada iernii, când consumăm mai multe paste, pâine și cozonaci, prăjituri, fulgi de cereale, brioșe, covrigi. Din contră, vara ameliorează simptomele pentru că în acest anotimp consumăm mult mai multe fructe și vegetale pentru că sunt disponibile. Acest lucru ne ajută să înţelegem şi să credem în capacitatea intestinului de a se vindeca. La fel cum pielea se regenerează foarte repede, intestinul are aceeași capacitate.  În urmă cu 2000 de ani, grecii cunoșteau boala celiacă. Știau că atunci când renunţau la grâu, ovăz și orz înlocuindu-le cu porumb, fasole, linte,  problemele cauzate de boala celiacă dispăreau.
În Germania s-a creat dieta macrobiotică care recomandă orezul brun. Nu există nimic deosebit în orezul brun, secretul constă în eliminarea cerealelor cu gluten. Chinezii - chiar dacă sunt numeroși - suferă într-un număr foarte mic de colon iritabil sau alte boli ale sistemului digestiv, pentru că ei folosesc orezul, semințele de in și hrișcă, cartofi dulci şi legume (în locul grâului). La fel și în America, consumatorii de carne și cartofi prăjiți au alte probleme de sănătate dar nu vor avea boală celiacă.
Boala celiacă este înrăutățită de grăsimile nesănătose (grăsimi hidrogenate sau parțial hidrogenate vegetale, grăsimi trans) dar şi de restricționarea consumului de sare. Pentru a produce acid clorhidric, avem nevoie de sare. Enzimele care descompun alimentele lucrează eficient în mediu acid, altfel nu am putea asimila corect nutrienţii din hrană. 
În concluzie, toate bolile pleacă de la digestia proastă iar principala cauză a bolilor sunt problemele digestive. Una dintre modalităţile prin care ne putem îmbunătăţi digestia este renunţarea la gluten. Merită să încercăm dieta fără gluten pentru o perioadă de 3 săptămâni (nu consumăm nicio făină de cereale cu spic). Dacă după cele 3 săptămâni nivelul de energie este crescut, somnul îmbunătăţit iar afecţiunile cărora nu le găseam o explicaţie s-au ameliorat, sunt peste 90% şanse să avem intoleranţă la gluten. Odată ce am ajuns la această concluzie, fie eliminăm glutenul “ pe viaţă”, fie îl consumăm în porţii mici,  la distanţă de câteva zile între ele. 

Surse: http://articles.mercola.com/sites/articles/archive/2009/07/23/why-is-wheat-gluten-disorder-on-the-rise.aspx
http://articles.mercola.com/sites/articles/archive/2002/10/09/gluten-part-three.aspx

www.alergicblog.ro/

5 comentarii:

  1. Personal am mancat paine de cand ma stiu, parintii si bunicii la fel. Am incercat de cateva ori, insa imi este foarte greu si nu rezist tentatiei, mai ales atunci cand pe langa stimulii vizuali intra si cei olfactivi. Mirosul de paine cald, de cozonac de placinta sau de gogosi ma "termina".

    RăspundețiȘtergere
  2. daca expresia 'de cand ma stiu' se refera la 'cu multi ani inainte', cand brutarii nu erau negustori ci meseriasi.., este de inteles, dar azi, totul se face intr-o goama febrila, nebuneasca pt profit si fiecare vrea sa fie arhi-bogat, riscand totul si chair libertatea si viata sa; a inebunit lumea...

    RăspundețiȘtergere
  3. Cam asa cum spui, Mircea. Singura solutie pe care eu o vad, ar fi alimente neprocesate deloc. Cele care nu au lista de ingrediente pe eticheta.

    RăspundețiȘtergere
  4. foarte bun articolul, o obs doar, acum 2000 ani grecii nu mancau porumb sau fasole

    RăspundețiȘtergere
  5. Oare germenii de grau au aceleasi neajunsuri ?

    RăspundețiȘtergere